Mă gândeam la ce spunea Nina Simone într-o melodie: “it’s a new day, it’s a new life” şi voiam să aplic mentalitatea unei luptătoare pentru libertate şi dreptate în contextul politic actual de aiurea. Statele Unite îşi rod unghiile în aşteptarea unui final oricum neaşteptat: Obama sau Clinton, venezuelenii stau înmărmuriţi şi privesc cu stupoare la deciziile iraţionale ale unui preşedinte prea îndoctrinat pentru generaţia lui, Rusia zâmbeşte încrezător şi batjocoritor la gândul nord-atlantic, în timp ce românii încă se refac după un “sommet” plin de peripeţii şi în fond, foarte important pentru imaginea României. Şi deci, is it a new life or a new day? For who?
Nici nu mă pot gândi la ideile politice ale lui Kant fără să-mi imaginez o negociere între toate statele lumii, adunate la o masă rotundă (aparent), discutând despre legitimitatea actelor lor şi înţelegându-se reciproc în decizii şi acţiuni uni, bi sau multilaterale. La fel cum şi Woodrow Wilson s-ar fi luat de tâmple sau ar fi bătut cu pantoful în masa aparent rotundă, pentru a se face auzit, should this happen.
Mesele de fapt sunt cât se poate de patrulatere, cât se poate de inegale (o masă trapez, spre exemplu) şi nu conţin atâtea scaune pentru a-i primi pe toţi membrii unei adunări cu braţele deschise şi cu speteaza confortabilă şi încălzită. Multe state se retrag din primele zile, datorită ego-ului unui stat vecin, dar şi datorită negocierilor purtate cu inelul. Etica relaţiilor internaţionale a devenit astăzi se pare foarte transparentă. Ivy Lee nu ar putea fi mai mândru de moştenirea lăsată. Dar aceasta este transparentă numai în măsura în care satisface nevoile publicului semi-cunoscător şi mai puţin educat în spiritul politic. Restul este frumos împachetat în secret şi trimis codificat spre “mai-marii”, care vor sau nu vor, într-un final. Etica sau non-etica, est-etica sau vest-etica.
Nici nu mă pot gândi la ideile politice ale lui Kant fără să-mi imaginez o negociere între toate statele lumii, adunate la o masă rotundă (aparent), discutând despre legitimitatea actelor lor şi înţelegându-se reciproc în decizii şi acţiuni uni, bi sau multilaterale. La fel cum şi Woodrow Wilson s-ar fi luat de tâmple sau ar fi bătut cu pantoful în masa aparent rotundă, pentru a se face auzit, should this happen.
Mesele de fapt sunt cât se poate de patrulatere, cât se poate de inegale (o masă trapez, spre exemplu) şi nu conţin atâtea scaune pentru a-i primi pe toţi membrii unei adunări cu braţele deschise şi cu speteaza confortabilă şi încălzită. Multe state se retrag din primele zile, datorită ego-ului unui stat vecin, dar şi datorită negocierilor purtate cu inelul. Etica relaţiilor internaţionale a devenit astăzi se pare foarte transparentă. Ivy Lee nu ar putea fi mai mândru de moştenirea lăsată. Dar aceasta este transparentă numai în măsura în care satisface nevoile publicului semi-cunoscător şi mai puţin educat în spiritul politic. Restul este frumos împachetat în secret şi trimis codificat spre “mai-marii”, care vor sau nu vor, într-un final. Etica sau non-etica, est-etica sau vest-etica.
Se va continua…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu