Fie ca toţi olimpicii să pască fericiţi!

TODD's Politics se pregateşte de sărbatoare şi vă doreşte să paşteţi cât mai fericiţi alături de cei dragi, să vă fie masa imbelşugată şi să vă gândiţi la cele mai tari idei pt campaniile ce urmează să le născociţi!
Paşte fericit!

P.S.: pe 1 Mai în Vama Veche pe plaja de la Expirat sau de la Stuff, da?
Aşteptăm confirmări şi să incingem cea mai tare petrecere a olimpicilor din toate timpurile!

Sitemetter, te iubim!

Ce ne-am fi făcut daca nu erai tu, dragule Sitemetter? Fără tine n-am fi văzut că am depăşit mia de vizitatori (mai exact 1043 în acest moment şi că avem 1446 de pagini vizualizate). Să fie într-un ceas bun!
Mulţumim tuturor celor ce ne citesc şi promitem să vă ţinem la curent şi pe viitor în ceea ce priveşte atât acest concurs cât şi alte subiecte fierbinţi din politica românească, în special despre clientul nostru de care aţi aflat deja din postul anterior!
We will rock you!

And the winner is... Adrian Năstase!

Cu mic şi cu mare Echipa TODD's Politics a venit ieri la tragerile la sorţi pt. a-şi afla clientul pt. care va lucra în urmatoarele trei saptamâni, căruia îi vor face o campanie de imagine punândul-l într-o lumină şi mai bună în peisajul politic românesc.
Aveam toţi cinci emoţii destul de mari pt. că nu aveam idee cine ne va fi client însă speram să fie dl Adrian Năstase sau oricare alt reprezentant al PSD. Credem că cei care sunt clienţi la olimpiade din PSD sunt cei mai deschişi şi mai de treabă clienţi pe care i-am putea avea.
Momentul mult aşteptat a sosit. Vlad a mers şi-a extras plicul din urnă şi Marius Balaci a anunţat: "Echipa TODD's Politics va lucra în următoarele trei săptamâni pt. Adrian Năstase". O, da!!! Ăsta da noroc pe noi. E frumos să-ţi doreşti ceva şi e şi mai frumos să ai parte de ceea ce îţi doreşti! Echipa noastră e fericită! :)
A urmat discuţia cu dl Năstase şi cu consiliera să, dna Anca Alexandrescu în urma căreia am aflat ce avea să facem: o campanie în urma căreia Adrian Năstase să fie perceput drept cel mai important susţinător al tinerelor familii din România şi în urma căreia proiectul său Civic after-school să prindă contur şi să fie cât mai cunoscut înainte de a fi demarat. Mai multe detalii despre acest proiect citiţi în discuţiile de pe blogului dlui Năstase.
Echipa noastră a început deja munca de research, poate primul pas spre o campanie reuşită, realistă, fezabilă!
Mai multe detalii citiţi pe siteul Olimpiadelor Comunicării, iar părerea dlui Năstase despre noi şi acest concurs o găsiţi aici

Conferinţele Olimpiadelor Comunicării

Zilele trecute au avut loc Conferinţele Olimpiadelor Comunicării, mai precis în zilele de 15 şi 16 aprilie. Scriem aşa târziu despre asta din motive tehnice ce nu ţin de noi! :)
În prima zi conferinţele au fost interesante. Cea mai spumoasă a fost cea despre bloguri unde Florin Grozea ( E-ok.ro ) a facut un show de zile mari, o reprezentaţie gratuită, simplă, de bun gust totuşi.
În cea de-a doua zi a conferinţelor balci şi circ, a fost ziua dedicată politicii! TODD' Politics a fost în formulă completă şi a urmărit cu mare interes ceea ce-au avut de spus atât consilieri politici de renume precum Ioana Grindean si Adriana Săftoiu cât şi politicieni de succes precum Bogdan Olteanu, Adreian Videanu, Codruţ Sereş, Ludovic Orban şi Victor Ponta.
Daca Adriana Săftoiu s-a detaşat clar în ceea ce priveşte acurateţea discursului şi a informaţiilor pe care ni le-a oferit şi a reuşit să transmită numai lucruri bune, de folos pt. viitorii comunicatori politici în cadrul primei conferinţe, iluştri noştri politicieni s-au făcut de baftă... din nou!!! De ce oare a trebuit să avem circ pe paine nu pricep!
All in one, conferinţele au fost tari, au oferit informaţii preţioase pt. participanţii la Proba de Comunicare Politică cărora li s-au oferit spre analiză noi viziuni asupra unei politici controversate cum este cea din România.

Adio, fraieri!

“Vin’ la baba să-ţ’ ghicească, să-ţ’ găsască leac dă toate, şi pentru duşmani şi pentru preteni”. Despre ce “preteni” poate fi vorba când o vrăjitoare- consilier în relaţii publice încearcă în zadar să îi vorbească unui conducător iluminat despre câştigurile pe care i le pot aduce o gramatică severă sau o mai bună cunoaştere a lumii pe care ar dori să o reducă la o mână de oi. Cât de mult îţi poate ghici unul, dacă tu însuţi te zbaţi între realitate şi ficţiune? Sau cum ar fi spus dragul de Maiorescu, discrepanţa dintre real şi ideal.
Se apropie perioada electorală, ladies and gentlemen, şi din nou vom fi puşi în faţa unei surprise încă şi mai mari. După cum s-a observat sau auzit, Cioroianu a demisionat (thank god!!!) iar PSD l-au retras pe Diaconescu de la Externe, candidând cu el în frunte la Primăria Capitalei… câtă pasiune poate fi în aceste două evenimente, care sunt atât de lipsite de sens. Cioroianu şi-a dat demisia, dar când deja situaţia este iremediabilă (sincer, nu ştiu ce a aşteptat, pentru că problemele cu Polonia nu se vor rezolva niciodată, iar acel băiat mort nu va învia), iar Diaconescu este la fel ca şi Ungureanu îndepărtat de locurile unde chiar ar putea fi foarte bun în ceea ce face. Şi stau şi mă întreb (spre deosebire de Vlahuţă, care nu prinsese guvernarea D.A., PNL-PD apoi PD-L) de ce jocul ăsta de pantomimă combinat cu un real film, ambele în acelaşi timp vizionate de bobor? Fuga între scuze şi erate a fost demult abolită şi înlocuită cu aruncarea vinei pe purtătorii de cuvânt, pe jurnalişti, pe deputaţi, pe mamă sau pe tată şi nu în ultimul rând, pe cei pe care îi conduci (involuntar sau nu).

Va fi foarte interesant, credeţi-mă, atunci când va începe campania, cum toţi politicienii vor încerca să fie, în acelaşi timp, vulturi pleşuvi pentru competiţie şi pastori pentru cei care au nevoie de o direcţie, de o ideologie care să meargă în sfârşit, dom’le! Trăiască tema de sâmbătă cu tot ceea ce implică ea şi cu toate întamplările ciudate la care iau parte românii fără să ridice din umeri sau să se scobească în nas.

A la conquette des sommets

Mă gândeam la ce spunea Nina Simone într-o melodie: “it’s a new day, it’s a new life” şi voiam să aplic mentalitatea unei luptătoare pentru libertate şi dreptate în contextul politic actual de aiurea. Statele Unite îşi rod unghiile în aşteptarea unui final oricum neaşteptat: Obama sau Clinton, venezuelenii stau înmărmuriţi şi privesc cu stupoare la deciziile iraţionale ale unui preşedinte prea îndoctrinat pentru generaţia lui, Rusia zâmbeşte încrezător şi batjocoritor la gândul nord-atlantic, în timp ce românii încă se refac după un “sommet” plin de peripeţii şi în fond, foarte important pentru imaginea României. Şi deci, is it a new life or a new day? For who?
Nici nu mă pot gândi la ideile politice ale lui Kant fără să-mi imaginez o negociere între toate statele lumii, adunate la o masă rotundă (aparent), discutând despre legitimitatea actelor lor şi înţelegându-se reciproc în decizii şi acţiuni uni, bi sau multilaterale. La fel cum şi Woodrow Wilson s-ar fi luat de tâmple sau ar fi bătut cu pantoful în masa aparent rotundă, pentru a se face auzit, should this happen.
Mesele de fapt sunt cât se poate de patrulatere, cât se poate de inegale (o masă trapez, spre exemplu) şi nu conţin atâtea scaune pentru a-i primi pe toţi membrii unei adunări cu braţele deschise şi cu speteaza confortabilă şi încălzită. Multe state se retrag din primele zile, datorită ego-ului unui stat vecin, dar şi datorită negocierilor purtate cu inelul. Etica relaţiilor internaţionale a devenit astăzi se pare foarte transparentă. Ivy Lee nu ar putea fi mai mândru de moştenirea lăsată. Dar aceasta este transparentă numai în măsura în care satisface nevoile publicului semi-cunoscător şi mai puţin educat în spiritul politic. Restul este frumos împachetat în secret şi trimis codificat spre “mai-marii”, care vor sau nu vor, într-un final. Etica sau non-etica, est-etica sau vest-etica.

Se va continua…

Vin conferintele si tragerile la sorti!

E vineri. Azi dupa ce platim taxa de inscriere in finala incepem sa ne gandim la conferintele de marti si de miercuri. Stiu sigur ca nu vom rata conferintele ce au ca tema centrala politica si nici conferinta despre bloguri! Despre restul suntem inca incerti, mai trebuie sa trecem pe la diverse seminarii la facultate si unii dintre noi mai sunt si voluntari pe la alte festivaluri! Bun.... Conferintele nu-s o problema... Urmatoarele zile de dupa acestea sunt ucigatoare: se trag la sorti clientii si avem primele intalniri cu acestia si primul tutorial. Nu vrem decat sa avem un client deschis, care sa stie si ce vrea si ce sa cearca de la noi, un client cu care intr-un fel sau altul sa creem o legatura stransa din punctul de vedere al relatiei client - echipa de la OC.
Sa speram ca totul va fi bine si se va termina cu bine, dar nu odata cu prezentarile finale si festivitatea de premiere, ci odata cu un nou drum in viitoarea noastra cariera de comunicatori!

Morcovi de primavara

Neincrederea in sine, dar si in ceilalti ar fi primul punct de la care se porneste catre o ratare. Nu am fi destul de punctuali daca am spune ca avem tot timpul incredere in noi si mai mult, daca am sustine ca ceea ce spunem este permanent corect (pe verificate!). Este bineinteles foarte util ca din cand in cand sa ne exercitam drepturile de cocosi si sa marcam momentele cu o replica superflua, de genul "sunt absolut sigur de acest lucru", desi cu doua minute inainte iti rodeai unghiile in speranta ca de sub ele va tasni marele secret, despre care tu esti acum foarte edificat. Ne punem intrebarea: acest lucru este util spre exemplu atunci cand participi la olimpiadele comunicarii? Sa spui cu atata siguranta ceva despre care in intimitatea ta razi cu cea mai mare pofta? Ei bine, da!!!
Metodele de a te face crezut sunt multiple. de la limbajul corporal, la mirroring etc (nu voi sta acuma sa descriu, mai ales ca unii stiu una si buna- sfanta chelfaneala, care nu ar fi mers desigur in cazul domnului Stanciugelu). Dar metoda cea mai eficienta este sa combini aceste lucruri cu siguranta maxima pe care le-o acorzi cuvintelor tale.
Corect, dar oare poti fi sigur pe orice prostie? Raspuns necesar: nu! In conditiile in care nu v-ati prins, ceea ce am spus la inceput era o gluma. Trebuie sa ai o habare cat de cata despre subiect, sa nu fi totalmente pe langa. De acolo, improvizatia se amesteca ingenios cu siguranta de sine.
Pana la urma suntem la teatru. Ne jucam de-a angajatii la organizatia reala, ne jucam de-a consilierii in PR pe la seminarii si la olimpiade, facem tot posibilul ca ceea ce facem sa fie cat mai credibil si in consecinta aplaudat. Iar in cazul apare si o recenzie buna si o lauda cocotata printre randuri, cu atat mai bine. Traiasca responsabilitatea si puterea jocului!
Si ca self-branding digerabil, echipa TODD IS POLITICS va mai avea nevoie de acest blog si pe mai departe, intrucat savoarea prestatiei lor a fost prea placuta pentru ca membrii juriului sa nu-i poata trece pe lista castigatorilor primei sesiuni. Ati vazut ce placut este sa fi sigur pe tine?